Penetration Testing vs. Vulnerability Scanning: de ce diferența contează mai mult decât cred majoritatea echipelor

Penetration Testing vs. Vulnerability Scanning: de ce diferența contează mai mult decât cred majoritatea echipelor

Majoritatea companiilor spun că „fac testare de securitate”. De obicei, asta înseamnă că, la un moment dat, s-a rulat un scan, s-a generat un raport și s-au rezolvat câteva probleme. Problema este că securitatea nu eșuează pentru că nu a fost rulat un scan. Eșuează pentru că rezultatele au fost înțelese greșit.

Vulnerability scanning și penetration testing sunt adesea puse în aceeași categorie, uneori chiar tratate ca fiind același lucru, dar nu sunt. Penetration Testing și Vulnerability Scanning răspund la întrebări diferite, iar confundarea lor poate lăsa echipele oarbe în fața riscurilor reale.

 

La ce este bun, de fapt, vulnerability scanning

Un scan de vulnerabilități este construit pentru acoperire. Caută probleme cunoscute în aplicații, infrastructură, rețele și medii cloud, configurări greșite, componente învechite și patch-uri lipsă. Este rapid, repetabil și util, mai ales în sisteme dinamice, unde lucrurile se schimbă frecvent.

 

Ceea ce un scan de vulnerabilități nu face – este să gândească precum un atacator.

Un scan îți poate spune că există o vulnerabilitate. Nu îți poate spune dacă acea vulnerabilitate poate fi exploatată în mediul tău specific sau ce se întâmplă după primul pas. Nu arată cum se leagă punctele slabe între ele și nici cât de departe ar putea ajunge, în mod realist, un atacator odată ajuns în sistem.

 

Unde schimbă penetration testing perspectiva

Un test de penetrare nu înseamnă listarea a tot ce ar putea fi greșit. Înseamnă să afli ce se poate face, în mod real. Urmărește trasee de atac, leagă probleme între ele și testează presupuneri pe care echipele nici nu realizează că le fac. Controale care arată solide pe hârtie pot ceda rapid atunci când sunt testate în condiții reale.

Această diferență devine evidentă în sistemele dezvoltate custom. Platforme care au crescut în timp, cu funcționalități noi adăugate, integrări suprapuse și componente vechi lăsate în urmă, fără să fie eliminate. În astfel de medii, riscul rar vine dintr-o singură vulnerabilitate critică. Vine din modul în care problemele mici interacționează. De aceea, rularea uneia fără cealaltă funcționează rar.

 

De ce scanările și testele funcționează cel mai bine împreună

Vulnerability scanning oferă o vedere de ansamblu. Penetration testing oferă profunzime și context. Una arată suprafața. Cealaltă arată traseele de dedesubt. Împreună, fac rezultatele acționabile. Separate, produc adesea fie zgomot, fie o falsă senzație de siguranță.

Testarea are sens doar dacă știi ce testezi.

Multe organizații subestimează cât de mult expun în timp. API-uri care nu au fost documentate corect. Subdomenii create pentru testare și niciodată eliminate. Servicii vechi care încă răspund la cereri. Attack surface discovery se concentrează pe identificarea acestor lucruri, nu teoretic, ci așa cum există ele în prezent.

Odată ce înțelegi ce este cu adevărat accesibil din exterior, testarea de securitate devine mult mai precisă. Scanările devin mai curate. Testele de penetrare devin mai realiste.

Apoi există componenta umană, pe care instrumentele încă se chinuie să o surprindă.

Stratul uman, pe care instrumentele nu îl pot măsura complet

Un număr mare de incidente nu încep cu exploatări tehnice. Încep cu un email, un link, un moment de neatenție. Simulările de phishing sunt utile nu pentru că „prind” oamenii, ci pentru că scot la iveală tipare. Unde nivelul de conștientizare este scăzut. Unde presupunerile sunt greșite. Unde trainingul trebuie să fie practic, nu generic.

Securitatea nu se îmbunătățește doar prin colectarea de constatări. Se îmbunătățește atunci când aceste constatări schimbă modul în care sunt construite sistemele și modul în care oamenii lucrează.

De aceea, testarea trebuie să ducă undeva. Audituri care traduc rezultatele în priorități clare. Practici de secure coding care reduc reapariția acelorași probleme, versiune după versiune. Scanare continuă, care menține vizibilitatea pe măsură ce sistemele evoluează, în loc să aștepte următoarea evaluare anuală.

În timp, acest lucru transformă securitatea dintr-o activitate ocazională într-un proces măsurabil. Un proces care crește odată cu produsul, în loc să alerge constant după el.

 

Întrebarea corectă

La final, adevărata întrebare nu este dacă ar trebui să alegi vulnerability scanning sau penetration testing. Este dacă înțelegi ce îți spune fiecare și, la fel de important, ce nu îți spune.

Securitatea devine eficientă atunci când reflectă modul în care sistemele tale se comportă în realitate, nu modul în care presupui că se comportă.

Pentru mai multe detalii despre abordarea noastră de testare a securității, vizitează pagina noastră aici:
Afla mai multe